sâmbătă, 23 noiembrie 2013

Tratat simplist de ... IUBIRE



Def.:IUBIREA = subst. com., fem.  1. stare care justifica de la greseli elementare la fapte regretabile, acte teoretic impardonabile.
                                                   2. sentiment considerat de unii (necunoscatori) nobil iar de cunoscatori inaltator prin suferinta.

Tipuri de iubire:

1. Iubirea - Fluture - caracteristica primelor luni de relatie, cand stomacul nu-ti mai cere de mancare, fiind plin cu fluturi.

    Trasaturi specifice:
    a. timpul nu are consistenta;
    b. prietenii devin deodata inutili, ba chiar te incurca;
    c.  porti o pereche invizibila de ochelari prin care totul se vede deformat, in avantajul net al celui care a dat nastere fluturilor.
    d. trece repede.

2. Iubirea -  Cangur - exista oameni care au nevoie sa-si umple marsupiul; ingrijesc dulcea povara si se panicheaza la cel mai mic semn de neregula;  iubitul/-a are nevoie permanenta de dovezi de atasament, prin urmare cangurii topaie de colo colo cat e ziua de lunga pentru a face dovada sentimentelor lor. Cand obiectul iubirii se revolta (fie pentru ca a crescut si nu mai incape in marsupiu, fie pentru ca s-a saturat de aceeasi sacosa in care este carat), cangurul se stinge incet. Poate fi salvat de aparitia unui nou "pui" caruia i se pare confortabil marsupiul lui.

3. Iubirea - Portofel - este tipul de afectiune pe care au impresia ca o pot cumpara unii. Sunt poate cei mai nefericiti oameni (se simt neputinciosi desi, paradoxal, pot sa cumpere cam tot ce vor; nu stiu niciodata ce simte obiectul pe care l-au achizitionat pentru simplul motiv ca obiectele costa, nu simt). Tipul asta de traire te mistuie ca arsita pe o pastaie.

4. Iubirea de sine - cea mai apriga dintre toate; te  ajuta in momente de restriste (iti activeaza instinctul de  autoconservare) si te face mult mai putin vulnerabil.

5. Iubirea - Conserva - e cea care sudeaza cuplurile si le ajuta sa supravietuiasca. Fiecare cuplu are o camara de sentimente (ele stau pe rafturile sufletelor asemeni unor conserve: de ton in suc propriu, de fasole boabe, de spanac etc.). In functie de nevoi, partenerii gospodari iau de pe rafturile ei ceea ce au nevoie: niste linte pentru liniste, doua felii zemoase de ananas pentru revigorarea relatiei, trei-patru muraturi cand situatia devine periculos de siropoasa. Uneori, cand raman fara conserve, mai fac o vizita prin vecini: mai gasesc un borcan de miere prin camara vecinei (ce conteaza ca vecina poate fi un pic bolnava? daca iau doar cateva lingurite si alea ai grija sa fie de unica folosinta, nu mai ai de ce sa-ti fac griji... )

Asta-i doar prima parte a tratatului. Revin cu ceva completari in curand! Ma puteti ajuta si voi!

Cu iubire de sine,

O gospodina















joi, 7 noiembrie 2013

Istoria unei frunze




Ma bate vantul... Ma ustura ploaia... Ma doare creanga de care stau agatata fara noima. As vrea sa ma rup dar ceva refuza sa se desprinda. M-as smulge dar mi-e teama ca-mi frang nervurile si nu voi mai simti nimic. Macar acum simt (frig, frica, deznadeje).

Simply falling... Ar fi atat de simplu... Ape, cer, noroi...atat de putin...atat de mult...

Cat de scurta este viata unei frunze? Dar a unei picaturi de ploaie? A mea a fost destul de lunga si frumoasa! Acum a venit si iarna mea. Ar trebui sa cad si sa astept o noua primavara. Cu tot ce poate aduce ea.

Ma privesc in balta in care ma oglindesc. Nu ma recunosc. Nu ma mai recunosc de ceva vreme. Frunza de pe creanga alaturata imi sopteste ca nu mi-am ales o oglinda buna. Stand atarnata, e destul de greu sa alegi. Un motiv in plus sa prind curaj sa ma desprind. Sa las ploaia sa ma inmoaie si vantul sa ma smulga. Sa ma poarte unde va dori.

Uite si un rau! Nici macar nu e departe! Cu putin noroc, ajung pe malul lui, de unde o unda jucausa ma va culege. Ma va purta cu ea o vreme. Sigur, se va plictisi, la un moment dat (in fond, cu totii o facem...). Dar voi apuca sa mai simt, sa mai vad, sa mai aud, sa mai miros. Hei, pesimistule, nu-mi strica povestea! Stiu ca tu crezi ca nu obtin decat o amanare. Dar, pana la urma, nu toti facem asta? Amanam deznodaminte de care ne temem sau pe care nu le dorim pentru ca refuzam sa acceptam ca ni se intampla chiar noua?

Uite si o crizantema! Mare, galbena, iti taie rasuflarea! Saraca! Are convingerea ca ei nu i se poate intampla nimic rau! Oare nu i-a spus nimeni pana acum ca, in programa scolara, e trecuta la categoria "flori de toamna", ceea ce ii delimiteaza clar durata de viata?

Am inceput sa scartai... Ploaia s-a oprit si ea de mult... A ramas doar vantul care bate, bate convingator... Trage de mine... Stie ca poate... Mai lasa-ma putin! Doar putin!

Sau hai ca mai bine vin!!!