Dreptul la fericire

De la masa la care mã aflu, privesc amortitã cãtre mesele vecine. Chipuri placide, cu priviri pierdute în ecranele tabletelor, telefoanelor etc... Câte o pereche de ochi mai îndrãzneste când si când sã zâmbeascã dacã are norocul sã aibã cui...

Caut o fãrâmã de fericire...intr-un zâmbet, într-o mânã întinsã, în zulufii unui copil... De negãsit...

Hai, anule, du-te! Rostogoleste-te mai repede spre mâine! Poate acolo am mai mult noroc!

Si, daca n-o fi sã fie nici mâine, asta e! Poate poimâine, poate anul celãlalt, poate în altã galaxie... Dreptul la fericire îl avem cu totii. Datoria noastra e doar sã o cãutãm! Si, când o gãsim, sã stim sã o recunoastem si sã o apucãm cu ambele mâini. Si, mai ales, cu sufletul...

Si sã n-o lãsãm sã plece...