Eu am luat-o. Si...si....
Se apropie finalul de an. Mai am exact 31 de zile sa regasesc bucuria care candva ma facea irepetabila. E o provocare pe care cineva care ma iubeste mi-a lansat-o azi. Vreau sa reinvat sa rad cu ochii. Vreau sa imi vad cu adevarat copiii si pe cei atat de multi care imi sunt aproape dar pe care, de durere sau teama, i-am indepartat. Vreau sa merg acasa (n-am uitat drumul, doar l-am ratacit putin). Vreau sa nu imi mai fie frig. Vreau sa cred din nou. Sa cred in oameni, in vise, in Mos Craciun, in iubire, in ingeri. Si mai vreau sa uit. Sa iert mai intai, complet si adevarat. Si-apoi sa reincep sa traiesc.
Despre suferinta am citit mult. Am si simtit-o cel putin la fel de mult. Credeam ca am ajuns la fundul sacului. Am inteles insa ca m-am inselat. Ca sa intelegi suferinta, trebuie sa te doara rau. Rau de tot. Sa ajungi in hau si sa zaci acolo pana simti ca nu mai poti. Exact atunci cand simti ca durerea nu poate fi mai mare, vine linistea.
:) dragut..
RăspundețiȘtergereBine ai revenit. Mi-era tare dor de tine...
RăspundețiȘtergere